• Bulgarii bănăţeni încep sacrificarea porcului încă din noiembrie şi o ţin tot aşa până la Ignat, când şi majoritatea celorlalţi compatrioţi îşi transformă animalele în mezeluri. Dacă la preparare nu sunt diferenţe deosebite între români, bulgari, sârbi, unguri, germani, ucraineni şi celelalte etnii de prin părţile locului, în schimb există deosebiri în ceea ce priveşte sărbătorirea evenimentului. La bulgari, tăiatul porcului strânge, întotdeauna, toată familia laolaltă. De aceea şi începe tăiatul porcilor în momentul în care temperaturile exterioare permit păstrarea cărnii şi a preparatelor în bune condiţii: ''Ritualul'' are loc de regulă în zilele de sâmbătă, iar bulgarul care sacrifică râmătorul săptămâna asta şi îşi cinsteşte rudele, în următoarea e la masă la un frate, verişor, cumnat sau la o altă rudă. Pe Sebastian Raciov, membru al comunităţii bulgăreşti din Denta - comunitate care îl cunoaşte mai bine sub numele de Ceani - îl întrebăm care sunt diferenţele între tăierea şi prepararea porcului la români şi la bulgari şi ne spune, cu toată sinceritatea, că nu ştie cum e la români. A petrecut de fiecare dată în familie momentul respectiv, la cei aproape 60 de ani ai săi. În acest caz, cum e la bulgari? "E mult de povestit, o să vă ia timp să ascultaţi totul", ne spune. Şi ne istoriseşte: La bulgari, bărbaţii sunt meşteri la sacrificarea, despicarea, tranşarea şi prepararea porcului. Femeile nu se amestecă în aşa ceva. "Nu există bulgar să nu fie un bun măcelar", caută să ne asigure interlocutorul.
Porcul se orientează musai cu capul spre... "Moscova"
O tradiţie veche este respectată de bulgari cu mare grijă: porcul se sacrifică culcat pe partea dreaptă şi orientat cu capul către Răsărit. În Banat cum spuneam, nu există metode mult deosebite la prepararea porcului, cam toate etniile de aici deprinzând arta de la şvabi, lucru deja binecunoscut. Nici bulgarii bănăţeni nu fac excepţie şi, în timp ce porcul e pe "masa de operaţie", se cinstesc şi ei cu o tărie, să reziste frigului. Adesea cu răchie de loză, aşa cum numesc bulgarii din Denta ţuica de comină. Dar femeile nu stau şi se uită, căci prepară între timp prânzul şi, în mod obligatoriu, cozonaci. Pe la amiază, primul preparat de porc se serveşte ca aperitiv. Ficatul, învelit în prapure, se înăbuşă şi se consumă cu murături. Odată pofta deschisă, oamenii se adună în cea mai mare cameră a casei, 20, 25, 30 sau câţi or fi, căci participă inclusiv copilaşii la festin. E vremea papricaşului. O mâncare ungurească, deci, în buna tradiţie multiculturală bănăţeană. După care oamenii se înfruptă cu bunătatea de cozonac peparat de doamne, cozonac care poate fi cu mac, cu nucă, cu rahat ori "din fiecare". Adesea, în etapa asta e loc şi de o plăcintă cu brânză. Dar încă nu este vremea ghiftuielii, căci între timp carnea şi organele porcului s-au răcit, lăsate în cadă, la sărat. Până la apusul soarelui, toba, caltaboşul şi cârnaţii trebuie să fie gata, aşa că oamenii purced iarăşi la treabă.
Cina este marele festin
Abia la cină începe ospăţul cel mare al bulgarilor: mezeluri în deschidere, apoi supă - bulgarii bănăţeni, spre deosebire de conaţionalii lor de la sud de Dunăre, o consumă la început, nu la urmă - apoi se... îndeletnicesc cu sarmale, cârnaţi proaspeţi, prăjiţi. După aceea, stau la taclale până târziu, la un pahar de vin. La plecare, oaspeţii îşi iau, fiecare, pomana porcului, dar şi cozonaci şi prăjituri. Şi "end of story". Îi spun omului care mi-a relatat tăierea porcului după obicei bulgăresc că sună tare bine povestea. Şi îmi răspunde că "la primul porc e foarte frumos, după aceea e tot mai greu, iar la ultimul devine foarte greu". Cu un gest îmi sugerează că, pe la vremea Ignatului, pântecul şi ficatul bulgarului sunt deja în grea suferinţă, după şase-şapte weekenduri petrecute la rude, la tăieri de porci. Iar pancreasul "îşi aprinde, tacticos, o ţigară"...
