Scurt istoric

Bulgarii catolici din zona Banatuluit reprezinta cea mai veche comunitate etnica de aceasta origine de pe teritoriul Romaniei, fiind cunoscuti sub numele de pavlicheni. Pavlichenii (sau paulicienii) au fost membri ai unei comunitati crestin-orientale ce refuza Sfintele Taine, care a fost deportata din Mesopotamia in Tracia in secolul IX de catre bizantini. In contact cu populatia slava asezata deja in zona balcanica a rezultat un grup etno-religios vorbitor de limba slava si adept al ereziei pauliciene (din perspectiva ortodoxa). In cele din urma au fost convertiti la catolicism de misionari in secolul XVI, pastrind insa denumirea sectei ca nume al grupului etnic. In Banat se asaza in conditiile emigrarii in masa a pavlichenilor din Kiprovet (Ciprovti), dupa infringerea rascoalei antiotomane declansata in 1688 in acest oras din regiunea Vidinului (vestul Bulgariei). Domnitorul Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu (1688-1714) acorda o foarte buna primire refugiatilor, asezindu-i la Craiova, Campulung, Ramnic, Bradiceni si Targoviste. Invazia tatara din 1690 ii obliga pe unii dintre ei sa se refugieze la Brasov si Sibiu, unde suntinsa primiti cu ostilitate de sasii protestanti (luterani).
Cucerirea Banatului si a Olteniei de catre austrieci in 1718 reprezinta un element suplimentar de protectie pentru bulgarii refugiati. Dar infringerea Habsburgilor in 1739 duce la revenirea Olteniei in cadrul Tarii Romanesti si concentrarea unei parti a bulgarilor in Banatul austriac, in timp ce restul se asaza in Transilvania, la Deva, Sibiu si Vintu de Jos (Alba). In urma negocierilor duse cu autoritatile imperiale de la Timisoara, paulicienii se stabilesc in 1738 pe locul stravechii localitati Besenova Veche/Star Bisnov (azi comuna Dudestii Vechi - Timis), iar in 1741 intemeiaza Vinga/Vinica (Arad). Aceasta asezare, fondata de bulgari originari din satele din jurul localitatii dunarene Nicopole, primeste statutul de oras si privilegii de la imparateasa Maria Tereza in 1744. Cea de-a treia asezare a etnicilor bulgari din Banat este Brestea, infiintata in 1842. Dupa o scurta perioada in care au depins de ‘’voievodatul sarbesc’’ din imperiul habsburgic, pavlichenii banateni au intrat sub administratie ungara in momentul instituirii regimului dualist austro-ungar (1867). In epoca Habsburgica populatia Banatului a fost recenzata cu atentie de administratia imperiala. Astfel, in anul 1770 recensamintul contelui Clary indica intreaga populatie a Banatului istoric, fiind inclusa si partea atribuita Iugoslaviei in 1919. Bulgarii reprezentau a treia comunitate, in ordinea marimii, dupa romani (181.639) si sarbi (78.780), cu 8.683 persoane, dintr-un total de 317.928 locuitori. Dupa numai patru ani, un recensamint efectuat de functionarul superior Jakob Ehrler, arata ca numarul romanilor era de 220.000, al sarbilor si grecilor de 100.000, al germanilor de 53.000, al maghiarilor si bulgarilor de 24.000 etc.
Reglementarea chestiunii Banatului intre Bucuresti si Belgrad, la sfirsitul primului razboi mondial (1918), a facut ca, in marea lor majoritate, bulgarii catolici sa ramina in granitele statului roman, care a preluat cea mai mare parte a provinciei. In perioada interbelica, multe familii de bulgari din Vinga s-au mutat in orasele invecinate Arad si Timisoara, numarul lor in zona rurala incepind sa scada. Scaderea numarului populatiei devine si mai pronuntata odata cu instalarea regimului comunist in Romania. Dupa colectivizare, in conditiile in care fiecare familie avusese mult pamant si ramasese fara el, fiecare a cautat sa se mute la Arad sau Timisoara unde au gasit locuri de munca. In ultimele decenii, ca urmare a conditiilor politico-economice existente, o mare parte dintre familiile din toate cele trei sate bulgaresti s-au stabilit in Timisoara.
Structura demografica eterogena si gradul ridicat de dezvoltare economica si culturala a regiunii, privilegiile pe care le-au avut in timpul Habsburgilor, mai slaba presiune de asimilare la care au fost supusi, precum si actiunea bisericii catolice au favorizat prosperitatea si pastrarea caracterului micii comunitati etnice a bulgarilor banateni. Ritul catolic si cultura originala, care contine si o forma scrisa, i-au transformat pe acestia intr-un grup etnic care manifesta o puternica dorinta de pastrare a propriei identitati. Exista totusi si bulgari ortdocsi, in Oltenia, Muntenia si Muntenia. Soarta acestora a ramas mai puternic legata de cea a tarii-mama, atit din motive geografice, cit si confesionale. Ca si fratii lor catolici, inaintasii bulgarilor ortodocsi din Romania au emigrat la nord de Dunare in contextul razboaielor antiotomane de la sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX. Pe de alta parte, unii dintre ei au fost interesati sa gaseasca conditii economice mai bune. Potrivit datelor oficiale, in Tara Romaneasca erau inregistrate, in 1838, 11.652 de familii de imigranti bulgari, adica circa 100.000 de persoane. Date fiind raporturile de vecinatate si cultural-istorice, Principatele Romane au jucat un rol extrem de important in miscarea de eliberare nationala a bulgarilor. Eroi nationali ai Bulgariei, precum Vasil Levski, Hristo Botev, Liuben Karavelov si Gheorghi Rakovski au locuit multa vreme la Bucuresti si Braila, unde au editat publicatii in limba bulgara si au organizat grupari armate care au fost infiltrate la sud de Dunare. Primul abecedar chirilic bulgaresc este editat in 1824, chiar in Transilvania, la Brasov, iar in 1869, la Braila, suntpuse bazele Societatii Literare Bulgare, viitoarea Academie Bulgara. Procesul de asimilare naturala a bulgarilor din Muntenia si Oltenia a fost mult mai pronuntat decat la bulgarii banateni, astfel ca la recensamintul din 1992, doar 2.000 de persoane si-au declarat apartenenta la aceasta comunitate.

TEO KATAROV TVR3

Emisiune in limba bulgara 4 iulie 2010