Banat_crisdpd: decembrie 2009

În anul 2006 s-au împlinit 268 de ani de când un grup de bulgari emigranţi din nord-vestul Bulgariei s-au aşezat pe meleagurile bănăţene. Aceştia sunt cunoscuţi în istorie cu numele de bulgari bănăţeni. Timp de peste 250 de ani ei nu au avut legături cu patria de origine, trăind înconjuraţi de de alte culturi, de alte naţionalităţi. Cu toate acestea au reuşit să-şi păstreze identitatea culturală, obiceiurile, tradiţiile şi mai ales limba, păstrânduşi totodată şi identitatea naţională. Ba mai mult, au reuşit să creeze o cultură proprie. Iată de ce Academia bulgară, prin vocea academicianului prof. Stojko Stojkov, consideră limba bulgarilor bănăţeni ca fiind a doua limbă literară bulgară.
Sub denumirea de bulgari bănăţeni sunt cunoscuţi acei bulgari, care s-au aşezat în partea de vest a fostei regiuni austro-ungare Banat, astăzi împărţită între România şi Serbia. Pe vremea când Banatul se afla sub conducere austro-ungară (până în anul 1920) aceşti bulgari au mai fost cunoscuţi şi sub denumirea de „bulgari din partea de sud a Ungariei" (Delmagzarorsyagi bolgarok - Geza Czirbusz). Bulgarii bănăţeni care s-au reîntors în patria mamă după anul 1878 sunt cunoscuţi în Bulgaria ca „bănăţeni".
Bulgarii bănăţeni s-au separat de ceilalţi bulgari ca un grup având caracteristici specifice, cele mai importante fiind următoarele: bulgarii bănăţeni sunt catolici, scriu cu alfabet latin şi au o identitate culturală şi spirituală proprie. Iată de ce din grupul bulgarilor bănăţeni fac parte doar bulgarii catolici emigranţi în Banat la începutul sevcolului al XVIII-lea. Din acest grup nu fac parte bulgarii grădinari aşezaţi mai târziu în jurul satelor locuite de bulgari bănăţeni, aceştia fiind de religie ortodoxă. Din acest grup nu fac parte nici craşovenii, care sunt tot catolici şi folosesc tot alfabetul latin; deşi se pare că la origine sunt tot bulgari, datorită îndelungii influenţe a culturii croate, aceştia s-au transformat treptat într-un grup naţional slav separat. Astăzi ei fac parte din minoritatea croată din România.
Din păcate, bulgarii bănăţeni sunt şi rămân destul de puţin cunoscuţi atât în România, cât şi în Bulgaria, ca să nu vorbim de lumea largă. Puţină lume ştie de exemplu, că ei sunt cea mai veche diasporă bulgară din lume. O excepţie însă există: bulgarii bănăţeni sunt totuşi menţionaţi în Atlasul naţionalităţilor din Europa centrală! (Andre Sellier, Atlas des peuples d'Europe Centrale, Paris, 1991, p. 45).
Legat de vechii pavlicheni, publicarea de documente de către D. Colleti, Illyrici sacri, Veneţia, 1819, Tom. VIII; A. Theiner, Monumenta Slavorum Meridionalim Historiam Spectantia, Roma, 1875; Z. Pejacevici, Peter Freischer von Parchevich, Erbischof von Martianopel, Viena, 1880, dă posibilitatea lui Eusebiu Fermendjin, fiu al localităţii bulgare Vinga, să elaboreze în anul 1887 monumentala lucrare Acta Bulgariae Ecclesiastica ad anno 1565 usque ad anno 1799, o colecţie de documente, majoritatea descoperite în Biblioteca Apostolică a Vaticanului şi Biblioteca Ambroziano din Milano, întocmită pe bază de criterii ştiinţifice. Ulterior, acesta devine membru al Academiei din Zagreb, devenind astfel primul academician de origine bulgară.
K. Stancev în lucrarea sa Literatura bulgarilor catolici scrie: „Literatura catolică este cel mai interesant eveniment în dezvoltarea culturii bulgare din secolul al XVII-lea".

Text: Nick Markov